Polimorfism și funcții virtuale

Polimorfismul ne permite să tratăm obiecte din diferite clase derivate printr-un pointer sau o referință la clasa lor de bază, asigurându-ne că versiunea corectă a unei metode este apelată în timpul execuției (Late Binding).

Funcții virtuale: virtual și override

Pentru a activa polimorfismul pe o metodă, trebuie să o declarăm folosind cuvântul cheie virtual în interiorul clasei de bază. În clasele derivate, folosim specificatorul override pentru a declara în mod explicit că suprascriem acea metodă.

class Employee {
public:
    virtual void work() {
        std::cout << "Generic work" << std::endl;
    }
    // IMPORTANT: Virtual destructor in base class to avoid memory leaks
    virtual ~Employee() = default;
};

class Developer : public Employee {
public:
    void work() override {
        std::cout << "Writing C++ code" << std::endl;
    }
};

Folosind pointeri către clasa de bază, C++ va rezolva metoda corectă în timpul execuției:

Employee* emp = new Developer();
emp->work(); // Prints "Writing C++ code" instead of "Generic work"
delete emp;

Clase abstracte și funcții virtuale pure

O funcție virtuală pură este o funcție membru virtual declarată cu = 0 la sfârșit. Reprezintă un contract formal: clasa de bază nu oferă nicio implementare, delegând-o în întregime subclaselor.

O clasă care conține cel puțin o funcție virtuală pură se numește Clasă abstractă și nu poate fi instanțiată direct.

class Instrument {
public:
    virtual void play() = 0; // Pure virtual
    virtual ~Instrument() = default;
};

class Piano : public Instrument {
public:
    void play() override {
        std::cout << "Playing piano..." << std::endl;
    }
};

Încercați-l singur