Structura programului

COBOL (Common Business-Oriented Language) este unul dintre cele mai longevive limbaje de programare din istorie, conceput special pentru aplicații de afaceri și financiare. Spre deosebire de limbile moderne, are o structură rigidă și formală împărțită în secțiuni numite Diviziuni.

Aspect fix și formate de zonă

În fișierele sursă COBOL tradiționale, fiecare linie este împărțită în zone specifice bazate pe coloane:

• Coloanele 1-6 (Zona de secvență): Folosit istoric pentru numerele de secvență ale cardurilor perforate. Astăzi este de obicei lăsat necompletat.
• Coloana 7 (Zona indicatoare): utilizată pentru a marca liniile de comentarii prin plasarea unui asterisc *.
• Coloanele 8-11 (Zona A): Aici încep anteturile de diviziuni, secțiuni și paragrafe.
• Coloanele 12-72 (Zona B): Aici sunt scrise instrucțiunile executabile reale (cum ar fi DISPLAY, MOVE etc.).
• Coloanele 73-80 (Zona de identificare): ignorate istoric de compilator, utilizate pentru identificarea internă.

În exercițiile noastre, vom folosi o formatare simplificată, dar consistentă, pornind instrucțiunile din Zona B cu spații adecvate (de obicei 7 sau 11 spații în funcție de zonă).

Cele patru divizii principale

Fiecare program COBOL complet este structurat în patru diviziuni obligatorii, care trebuie să apară în această ordine exactă:

1. IDENTIFICATION DIVISION. Conține metadate ale programului, cum ar fi numele programului definit cu cuvântul cheie PROGRAM-ID.

2. ENVIRONMENT DIVISION. Specifică mediul în care rulează programul și mapează fișierele fizice la variabilele interne.

3. DATA DIVISION. Unde sunt declarate toate variabilele și structurile de date utilizate de program.

4. PROCEDURE DIVISION. Conține instrucțiunile executabile (logica de afaceri). Fiecare program trebuie să se încheie cu STOP RUN. pentru a opri execuția.

Încercați-l singur