Funcții de bază

Funcțiile permit organizarea codului în blocuri logice reutilizabile, reducând dublarea și îmbunătățind lizibilitatea.

În C++, fiecare funcție trebuie să declare tipul de valoare pe care o returnează, numele și tipurile de parametri pe care îi acceptă.

Definirea unei funcții

Iată un exemplu de funcție simplă care însumează două numere întregi:

#include <iostream>

// Function definition
int add(int a, int b) {
    return a + b; // Returns the sum
}

int main() {
    int result = add(3, 4); // Function call
    std::cout << "Result: " << result << std::endl;
    return 0;
}

Structura și semnătura

• Return Type: tipul valorii returnate cu instrucțiunea return (de exemplu, int, double, bool). Dacă funcția nu returnează nicio valoare, se folosește tipul special void.
• Nume: identificatorul pentru a apela funcția (folosind stilul camelCase în conformitate cu R2).
• Parametri: lista de variabile de intrare incluse în paranteze (), fiecare precedată de tipul său.

Declarație vs Definiție

Pentru a plasa funcții sub funcția main, declarați mai întâi prototipul (semnătura fără corp):

#include <iostream>

// Prototype (Declaration)
int multiply(int a, int b);

int main() {
    std::cout << multiply(3, 5); // Valid
    return 0;
}

// Definition
int multiply(int a, int b) {
    return a * b;
}

Încercați-l singur